~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

duminică, 31 august 2014

31 august - Ziua Limbii Române

FUEGO:
"Noi, românii, suntem una cu limba în care ne-am născut!"

 
31 august este ziua în care limba română se sărbătoreşte. Nu-şi pune coroniţă şi nici nu încearcă să epateze în vreun fel, ci doar se aşterne în slove ale celor ce zi de zi, îi înalţă măreţe aprecieri prin instrumentele ei - cuvintele.
 Unul dintre aceştia este Paul Surugiu – Fuego, un vehement susţinător al graiului nostru, un ambasador al cuvântului românesc în muzică, în cântec, fiindcă pe tot parcursul carierei sale şi-a făcut crez din a interpreta doar în limba sa.
 Cu atât mai mult, de nenumărate ori, el a afirmat că simte şi trăieşte româneşte prin limba neamului şi că cel mai fermecător sentiment, deşi inconştient, este cel prin care poţi vorbi, fără oprelişti, fără subjugări, limba în care te-ai născut.
Peste toate, chiar anul acesta a celebrat limba română, printr-o veritabilă lecţie de patriotism, ce a fost desemnată ca fiind cea mai bună a anului 2014.
Este vorba despre spectacolul "TESTAMENT", un omagiu închinat poeziei, maestrului Grigore Vieru şi limbii române, pe care o cântă în cel mai înălţător mod cu putinţă, adăugând parcă, un fragment din întreaga frământare şi simţire românească, regăsită  şi în opera poetului luminii.
Cu ocazia zilei de astăzi, 31 de august, zi în care atât în România, cât şi în Republica Moldova, se celebrează limba română, Fuego ne îndeamnă pe toţi să preţuim "comoara în adâncuri înfundată", fără a o mutila zilnic, să respectăm cuvântul şi să conştientizăm că limba maternă este parte din noi.
"Limba română ne e martor al tăcerilor, ne e cântec al celor mai frumoase amintiri, cum e şi ritm al confesiunilor şi felul prin care ne putem descrie. În fond, ea ne descrie pe noi, în cel mai lăuntric mod, căci suntem una cu ea, cu nuanţele şi formulările sale.
Atât de dulce sună fiecare moment în care ne veghează, căci evoluţia noastră merge la pas cu limba, iar fiecare tresărire, mirare, uimire poartă numele său.
Carpaţii sunt mândri în descrierea sa, plaiurile mioritice se încarcă de vigoare când prin ea îi analizăm, metaforele minunilor naturale româneşti poartă simbolul limbii române, iar noi, oamenii, ne zugrăvim prin ea, pe înţelesul nostru, o lume a vorbei înalte, pe care merită să o sărbătorim.
Tocmai de aceea, ştiu şi spun că limba română merită celebrată la orice pas, căci îndurările şi lupta sa pentru supravieţuire, într-un cerc al transformării, e continuă şi deloc lipsită de nevoi. Nu s-ar cuveni să nu ne gândim cât de săraci am fi fost fără graiul plin de tâlc, fără zicale, fără înţelepciunea poeziilor, ce au în limba română, un mister al zicerii, cum nici o altă limbă nu posedă, şi chiar fără vorbele de duh.
Eu simt limba română ca o icoană în care găsesc la fiecare pas motive de a rămâne uimit, găsesc forma prin care pot spune ce sunt şi mai ales ce simt, găsesc fondul meu nativ, căci noi, românii, suntem una cu limba în care ne-am născut.
Strigătul doinelor, arma dreptăţii, leagănul dezvoltării noastre şi simbolul etern ce ne-a unit peste timp e limba noastră, ce trebuie preţuită, ce trebuie respectată, ca un bun comun inestimabil, pe care îl posedăm cu toţii, mai presus decât o comoară. O comoară pentru care nu plătim nimic, dar căreia îi dăm girul înălţării noastre către nepreţuit, căci ea are întotdeauna cheia
răspunsurilor fireşti.
Cânt limba română la orice pas, o recit şi sunt mândru că sunt român în ţara mea frumoasă, cu doruri şi vorbe măreţe. Şi cum versul românesc nu piere, tot Grigore Vieru poate defini suprem sensul limbii române, prin glasul lacrimii şi-al iubirii sale veşnice de România şi de limba sa:

"În aceeaşi limbă toată lumea plânge,
În aceeaşi limbă râde un pământ
Şi doar în limba ta durerea poţi s-o mângâi,
Iar bucuria s-o preschimbi în cânt.

În limba ta ţi-e dor de mama,
Şi vinul e mai vin, şi prânzul e mai prânz
Şi doar în limba ta poţi râde singur,
Şi doar în limba ta te poţi opri din plâns.

Şi dacă nu poţi plânge şi nici râde,
Când nu poţi mângâia şi nici cânta,
Cu-al tău pământ, cu cerul tău în faţă,
Tu taci atuncea, tot în limba ta!"
Paul Surugiu - FUEGO

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu