~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

luni, 23 decembrie 2013

Interviu de Crăciun, cu FUEGO

"Împodobeşte, Moldovă, bradul!"

Solistul Paul Surugiu, pe numele său de scenă Fuego, a acceptat să acorde un interviu în exclusivitate pentru "Evenimentul zilei" - ediţia de Chişinău.
"Pentru mine, Chişinău şi România sunt acelaşi lucru, două lacrimi gemene, în care mă simt confortabil. Aş sta oriunde în România, ori în Republica Moldova, căci eu sunt mândru că-s român, până în măduva oaselor!",
spune Fuego.
Solistul întăreşte această mărturisire de credinţă, vorbind despre ce înseamnă Basarabia pentru el, ce înseamnă să fii român adevărat, despre însemnătatea Sărbătorii Crăciunului şi lucrurile importante din viaţa sa.
EVZ: - Ai spus la un moment dat că pentru tine, publicul reprezintă totul. Ce reprezintă publicul din Republica Moldova pentru tine?
Fuego: - Mă ghidez după un singur principiu în activitatea mea: construiesc, cânt, mă înfăţişez aşa cum sunt, cu sinceritate, pentru cei ce, de 20 de ani, mi-au fost alături, în toate etapele prin care am trecut. Într-adevar, fără ei nu m-aş putea concepe, n-aş gândi drumul meu.
De vrei să mă cunoşti aşa cum mă înfăţişez pe altarul muzicii, întreabă-i pe ei. Tot de la ei poţi afla cine sunt, ce cred şi, mai presus de mirări, ce simt. Sunt un om fericit. Şi împlinit, cu mine însumi în primul rând. Cred că pofta de viaţă cheamă viaţa, şi credeţi-mă, nu există fericire mai supremă decât aceea de a şti că munca ta, realizată cu trudă, cu nopţi nedormite, cu stres, ajunge să fie apreciată de cei pentru care ai plămădit-o.
Sunt fericit că pot cânta şi că, prin cântecul meu, aduc fericire si altora. Nu am găsit încă definiţia fericirii, dar atunci când ai parte de zâmbete, când faci ceea ce îţi place, când iubeşti tot ce te înconjoară, cred că i-ai atins scopul. De nu aş avea cui să mă adresez, m-aş simţi neputincios. Muzica se transmite, cu emoţie şi căldură, oamenilor.
Publicul basarabean e unul deosebit, dornic, avid după calitate, după romantism, după muzica cu mesaj, după muzica românească, uşoară, pură. E un public pretenţios, pe care nu îl poţi păcăli, care a dezvoltat în timp un cult al personalităţilor din zona artistică, care iubesc, preţuiesc şi respectă arta, ridicand-o la rang de virtute.
Nicaieri nu m-am simţit mai împlinit ca atunci când, pe scena Palatului Naţional "Nicolae Sulac", spectatorii au inundat scena cu flori şi cadouri. În esenţă, publicul basarabean e cel pe care şi l-ar dori orice artist, iar faptul că ma aflu printre privilegiaţii ce sunt aproape de preferinţele acestui public elevat, e pentru mine o onoare.
EVZ: - Preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, te-a decorat în anul 2012 cu ordinul "Artist al poporului". Ce ai simţit când s-a întâmplat acest lucru şi totodată ce însemnătate are acest lucru pentru tine?
Fuego: - E o onoare şi o responsabilitate, în acelaşi timp. Confraţii basarabeni m-au răsplatit cu emblema simbolică de ambasador, de exponent al valorilor româneşti, prin muzica mea. Misiunea mea este una clară: aceea de a promova limba română, limba strămoşilor noştri, limba în care ne-am format şi individualizat.
Am primit ordinul de "Artist al Poporului Republicii Moldova", într-o zi specială, ziua mea de naştere, urmând ca distincţia să îmi fie oferită într-un cadru festiv, de către preşedintele Nicolae Timofti, în acelaşi timp în care au fost decoraţi 30 de dascăli, maeştri ai literelor, susţinători ai limbii române şi ai promovării acesteia în şcoli.
Am fost emoţionat, copleşit de greutatea şi obligaţiile pe care le implică titlul de "Artist al Poporului Republicii Moldova". Dar mi-am spus, fără menajamente, cu sufletul deschis şi inima de român ardelean, că voi milita cu arma cuvântului şi muzicii, cu toată fiinţa mea, pentru aducerea şi menținerea frumosului prin artă, pe marea scenă a lumii ! Este o misiune nobilă pe care mi-am asumat-o, de cum am trecut pentru prima dată, în urmă cu un deceniu, Prutul! În aceşti 10 ani, am încercat, indiferent în ce colţ de lume m-am aflat, să fac cunoscută spectatorilor mei, puternica legătură de conştiinţă, limbă şi sânge dintre românii neamului meu.
EVZ: - Dintre artiştii din Romania, tu pari să fii cel mai apreciat în Moldova, fiind lider la vânzări. Cum explici acest lucru?
Fuego: - Artiştii români au fost întotdeauna primiţi cu braţele deschise, cu ropote de aplauze şi multitudine de flori. De la Dan Spătaru la Mirabela Dauer, de la Irina Loghin la Benone Sinulescu, toţi s-au apropiat de publicul basarabean. În cazul meu, s-a potrivit ca genul muzical pe care eu îl abordez, să fie apropiat ca stil de ceea ce se interpreta acum 10 ani în Republica Moldova.
Muzica mea e una sensibilă, romantică, cu mesaj, o muzică uşoară ce nu are decât un singur scop: acela de a intra în sufletele oamenilor, de a bate la poartă şi de a deschide ferestre dintre cele ascunse. Sunt bucuros să ştiu că melodiile mele se aud în casele basarabenilor şi că versurile lui Grigore Vieru, cel care mi-a fost mentor, continuă sa răzbată, să strălucească pentru poporul al cărui crez a fost faurit de nenea Grig.
Relaţia mea cu Basarabia s-a dezvoltat atunci când poetul luminii, cel pentru care au cântat Carpaţii şi codrii, şi dorul neamului, m-a ales să-i fiu glas al cuvântului atât de măreţ. Sunt apreciat în Basarabia pentru simplul fapt că transmit simplitatea complexităţii cuvântului, în piese calde, în muzica de calitate.
EVZ: - Anul trecut, presa nota că ai luat o decizie importantă în ceea ce priveşte viitorul tău. Şi anume că ai decis să întrerupi legătura cu showbiz-ul autohton: "Fuego a luat decizia de a se muta în Chişinău, pentru că oricum are mai multe spectacole aici decât în România". Ai de gând să te muţi la Chişinău, să devii cetăţean moldovean?
Fuego: - Am tot povestit că această ştire a fost eronată. Nu m-am mutat la Chişinău, pentru că familia mea este în România, iar prietenii dragi, cei ce mă susţin şi mă încurajează cu fiecare proiect pe care îl întreprind, sunt aici. Pentru mine, Chişinau şi România sunt acelaşi lucru, două lacrimi gemene, în care mă simt confortabil. Aş sta oriunde în România ori în Republica Moldova, căci eu sunt mândru că-s român, până în măduva oaselor.
E atât de mandră şi frumoasă Ţara Românească, încât dorul său păleşte în faţa furtunilor şi luna, soarele, marea săruta inima acestui pământ de foc.
Îmi place să descopăr noi şi noi locuri şi sensuri în ţara mea. Casa sufletului meu este România, cu Basarabia şi Cernăuţiul, cu horele-i alegorice, cu pământul împovărat de lacrimi, de glas şi iubire, de vers şi joc, asupra căruia timpul şi-a aşezat duios amprenta, cu Eminescu şi Vieru, cu Ion şi Doina Aldea Teodorovici şi Păunescu, cu Zenaida Julea şi Irina Loghin. Iubesc tărâmul românesc, cu văile şi codrii parfumaţi, cu ai săi Carpaţi semeţi, răsfiraţi printe nori, ce servesc drept acoperiș al unei lumi fascinate de poezia neamului, de arta autentică, de valorile nealterate.

EVZ: - Am înţeles că îţi plac sarmalele moldoveneşti. Aşa este?
Fuego: - Eu sunt un gurmand prin excelenţă, fiind ardelean, crescând într-un mediu în care gastronomia stă la loc de cinste în activităţile zilnice şi în pasiunile noastre. Şi pentru mine e o pasiune, atât din rol de consumator, cât şi de bucătar. Gătesc ori de câte ori am ocazia, relaxându-mă prin asta.
Iar atunci când ajung în Basarabia, sunt fascinat de sarmalele moldoveneşti, pe care am învăţat să le prepar, cu toate aromele, de la o prietenă din Chişinău. Bucătăria are ceva în comun cu muzica, fiind de asemenea, o artă. Atunci când pui suflet, când uiţi de reguli şi concepte, în tot ce întreprinzi, pasiunea trece la un alt nivel, iar asta se simte.

EVZ: - Ai afirmat cândva că tatăl tău era mare cunoscător de reţete speciale. Ne poţi dezvălui o reţetă de-a tatălui tău?
Fuego: - Într-adevăr, tata era, la fel ca şi mine, un împătimit al gătitului. De la el am învăţat multe reţete, dar cred că cel mai important "preparat" a fost cel al respectului. Tata m-a învăţat că cea mai de preţ avuţie a omului, cea care îl recomandă în lume, este cea reprezentată de respectul pe care îl impune, de felul în care se preţuieşte pe sine, munca sa şi pe cei din jurul său. Şi pentru că tot m-ai întrebat de tata, recunosc că atunci când vin Sărbatorile îmi aduc aminte, cu drag şi regret, de el, de bucuria pe care o trăiam împreună în copilarie, atunci când împodobeam împreună bradul, atunci când mergeam la colindat ori când petreceam cu masa îmbelşugată şi miros de vin fiert cu scorţişoară.
Căci suntem ce suntem, aliaje de sentimente, pentru că ei, misterioşii ochii ai umbrelor noastre, ne-au vegheat, pecetluit şi pritocit existenţa, ne-au dojenit şi sprijinit. De nu ne-ar fi luminat paşii, negura ne-ar fi invadat. Părinţii sunt icoana noastră, aşa cum noi, la rându-ne, suntem imaginea lor. Personal, mi-am clădit un sistem de valori, mi-am format şi urmat parcursul, având părinţii alături de mine, pe drumul vieţii, pe potecile bătute de vise şi dorinţe, cu dragostea şi armonia pe care ei mi le-au oferit.
Prin ei mi-am dezvoltat harul și tot ei m-au alinat atunci când poate căile păreau să capete limite. Tocmai de aceea, cu ardoare, cu sentimentul că cele mai importante figuri ale destinului uman sunt părinţii, vă îndemn să vă iubiţi şi să vă respectaţi părinţii, comorile fără de troc, un bun veritabil, ce ne însoţeşte de la începutul suprem până la final. Preţuiţi-vă comorile, atât timp cât vă pot îmbogăţi sufletul cu prezenţa, cu umbra, cu vorba, sfatul şi vocea.
EVZ: - Ai scos recent albumul "Din lumina unui Crăciun", pornind la colindat, prin toată România, cu un turneu special, având alături de tine o orchestră de cameră formată din instrumentişti virtuozi. Ce vine din lumina Crăciunului?
Fuego: - "Din lumina unui Crăciun" vin acele lucruri cu adevărat esenţiale în această perioadă, pacea, bucuria, minunile de-o viaţă, iubirea pentru semeni, pentru nevoiaşi, pentru cei dragi şi pentru noi. Am colindat şi colind, de pe 7 până pe 23 decembrie, în toată România, cu piesele mele, bucuros fiind să văd săli pline şi răsfăţat în acelaşi timp cu aplauze şi flori. Albumul lansat în acest turneu vine ca o încununare a Sarbătorilor, a unor sentimente pe care mi-am propus să le însufleţesc cu muzica-mi umilă, fiind un album de atmosferă, o veritabilă radiografie sonoră a iernii şi a Naşterii Mântuitorului. Cea care realizează, de fiecare dată, o legătură între oameni şi esenţele artei. Îmi doresc ca această colecţie să ajungă în cât mai multe case, iar cei ce îl primesc să îl dea mai departe, să-l dăruiască, adunând într-o existenţă de colindă, darul cântecului meu, din lumina unui Crăciun.

EVZ: - Pe album se regăseşte şi piesa "Să fim români!", care îndeamnă la conştientizarea condiţiei de român în vreme de Sărbătoare, când cele mai importante valori sunt cele autentice.
Fuego: - Exact. Piesa "Să fim români!" este reprezentativă pentru materialul prospăt lansat. Mizând pe emoţie, îmi doresc ca de Sărbatori să fim români, să avem parte de Crăciunul tradiţional, cu masa plină de bucate, cu cei dragi alături, cu zâmbetele lor împlinite, cu inima caldă şi împăcată oarecum că muzica bună din fundal, colinda românească îi alină, şi în aceste vremi, uimirile. Să fim români de Sărbători! Nu vine ca un îndemn, ci ca o stare. Una simplă, pe care, cu toată sinceritatea, am oferit-o în spectacolele "Din lumina unui Crăciun". O stare a bunului gust şi a bunului simţ, pe ritm de colinde şi cântece de iarnă, cu premiere şi surprize. Să fim români de Crăciun!

EVZ: - De multe ori ai afirmat că Sărbătoarea Crăciunului este o Sărbătoare a inimii tale. De ce? Ce te apropie de Crăciun şi, mai ales, de ce îţi aminteşte?
Fuego: - Dintre toate perioadele, sărbătorile, minunile ori motivele pentru a mă împovăra cu dulcele gând al amintirii, cea mai aproape de ceea ce însemn eu este vremea Crăciunului. Da! Această Sărbătoare comercială, cu reţetă neschimbată an de an, mă înfiorează cu-ale ei tresăriri, pentru că e de fiecare dată altfel. Spiritul Crăciunului, mirosul vinului fiert şi al scorţişoarei, masa îndestulată, aceleaşi chipuri vechi şi totuşi noi, preschimbă un timp banal, într-un festin al bucuriei, al păcii, al împăcării cu noi înşine, în permanenta noastră neîmpăcare.
Cuvintele nu pot descrie farmecul, în schimb cel din urmă stă ancorat în vremi, peste ani, în amintiri, în Crăciunul din copilărie, din tinereţe, de anul trecut, de acum doi ani. Tocmai de aceea Crăciunul e Sărbătoarea inimii mele. E de fiecare dată altfel, cu aceiaşi oameni dragi, cu amintiri ce vin şi pleacă, cu figuri noi şi vechi, sunt sentimente puternice. Vorba unui cântec: "Eu iarna mă simt... pe val"!
EVZ: - Cum defineşti tu dragostea de ţară, din prisma unui român adevărat, prin fapte, prin muncă, prin tot ce a construit?
Fuego: - Iubirea de ţară, de limba în care ai crescut, în leagănul căreia îţi cânţi destinul, nu poate fi definită şi nu poate căpăta concepte teoretice. Ce se simte, se simte, se transmite si mai mult ca oricând, se promovează. A-ţi iubi ţara, slujind-o şi slăvind-o, cu toate posibilităţile tale, nu e un moft, ori vreo atitudine demnă de a fi notată şi trâmbiţată. Patriotismul, simţămintele autentice, a gândi şi a trăi cu limba ta, cu valorile neamului şi ale spaţiului în care te-ai format şi care te-a desăvârşit, aducându-te în pragul în care semeţ te situezi, e o binecuvântare, o necesitate, un fapt banal ce ar trebui să fie specific tuturor. Tărâmul plin de mister al României mă uimeşte de fiecare dată atunci când descopăr locuri ce au asupra lor praful istoriei şi-al amintirilor, al doinei populare, al înţelepciunii din bătrâni. Pentru mine, ţara reprezintă leagănul formării mele, casa mea, familia mea, iar limba română e cea care mi-a descoperit, în cei 20 de ani de activitate, noi orizonturi, o şansă de a mă exprima aşa cum simt, aşa cum e corect, aşa cum sunt. România este spaţiul mirific în care s-au îngemănat, sub acelaşi cântec, în aceeaşi simţire, cu aceeaşi limpezime, Carpaţii şi Dunărea, Marea şi Delta, istoria şi cultura, Basarabia şi Cernăuţi, Eminescu şi Vieru, Putna şi Căpriana.
Poate că uneori nu o preţuim aşa cum ar fi firesc, ori poate, din nepăsare, ajungem să ii creionăm un portret mult prea ambiguu şi lipsit de relevanţă, pierzându-ne printre sensuri şi argumente. Ţara, cu toate faţetele ei, este lăcaşul din noi, suntem chiar noi!
EVZ: - Ştiu că mai nou ai revenit la prima dragoste, la "meseria" pentru care te-ai format, fiind absolvent de teatru. Realizezi, la teatrul "Al. Davila" din Piteşti, un spectacol eveniment, o lecţie de patriotism, un omagiu adus celui ce ţi-a fost ca un tată, Grigore Vieru. Spectacolul este realizat pe versurile maestrului, iar regia artistică aparţine celei ce ţi-a fost formator, dascăl de profesie, Adriana Piteşteanu, cea care i-a şlefuit şi pe Olga Delia Mateescu, Corina Chiriac, Emil Hossu ori Florin Zamfirescu. Ce reprezintă acest spectacol pentru tine?
Fuego: - Cu profundă recunoştinţă, aduc un omagiu poeziei şi muzicii, dezvăluind o parte din "Testamentul" pe care Grigore Vieru l-a sădit în sufletul românesc, în cultura acestui popor ales. "Testament" este mai mult decât un spectacol de teatru. Este felul meu de a-i mulţumi celui ce mi-a servit drept model, celui ce m-a onorat cu atenţia şi prietenia sa, celui ce a scris poezie, celui ce a definit, prin simplitatea cuvântului, străluciri ale emoției, dăruind nume unor trăiri înălţătoare. Este felul meu de a exprima că opera acestui poet reprezintă un motiv real pentru care trebuie să ne înclinăm, aducând în atenţie memoria sa.
Simbol pentru tabloul cultural autohton, Grigore Vieru ne-a dăruit har divin, bunătate creştină, făcându-ne să ne simțim mai oameni, mai blânzi, împăcaţi oarecum cu noi înşine, în permanenta noastră neîmpăcare. Responsabilitatea mea este aceea de a construi, prin muzica mea și versurile sale, lumea lui Grigore Vieru, viziunea sa despre iubire, despre mamă şi trăirile sale despre ce eşti, cine eşti şi ce ai putea fi dacă ai afla ce e cu adevărat în sufletul tău.
Alături de mine în perpetuarea acestei misiuni nobile au fost soţia poetului, Raisa Vieru, precum şi cei doi fii ai săi. De asemenea, poate că versurile sale nu ar fi avut aceeaşi substanţă complexă dacă nu ar fi existat compozitorii ce au înveşmântat cuvântul prin sunetele lor: Ilie Gorincioi, Laurenţiu Palade, Alexandru Malschi. E un spectacol în care vreau să redescoperim împreună arta adevărată, în forma ei pură, fără artificii comerciale. Arta numită simplu: Grigore Vieru!

MESAJ PENTRU BASARABENI:
"Dragii mei basarabeni, românii mei adevăraţi,
Crăciunul să ne fie românesc, cu ce-i mai bun pe masă, dar cel mai important, cu ce-i mai bun în suflete, cu muzică, veselie şi linişte. Îmi doresc pentru voi, Sărbători în care să vă simţiţi cu adevărat voi, români, iubiţi de zâmbete, blânzi, cu sufletul deschis, primitori de colindă, într-un Rai luminat".
Roxana Roseti
23 decembrie 2013

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu