~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

joi, 22 august 2013

Scrisorile lui Stanca

Dragă Fuego,

Azi faci o vârstă. La mulţi ani. Sănătate, fericire. Succes ai cu duiumul. Dar mai ales succes şi o recunoaştere mai mare în ţara ta. Aici eşti tu în dificultate. Că eşti doar "artist al poporului" în Republica Moldova.
Şi nu e numai vina noastră. Ci şi a ta. Nu ştiu cum ai făcut şi ai ajuns în Basarabia unul dintre cei mai iubiţi cântăreţi. Poate şi datorită stilului tău înclinat spre romantic. Poate şi datorită gustului lor înclinat spre melanholia slavă... Poate, graţie marii prietenii cu uriaşul Grigore Vieru. O asemenea întâlnire, dintre un solist și un poet, o aranjează doar Pronia. Amândoi aveţi în arta voastră un lucru incredibil: simplitatea. Modul direct de exprimare. La început eu nu am înţeles asta la tine.
Dar, când am descoperit simbioza cu Vieru m-am luminat. Mi-am schimbat opinia faţă de artistul care eşti. E tare greu să fii simplu. Să ajungi la sufletul simplu al românului simplu.
Aici e succesul tău. Care constă în aceea că fără să vrei, subconştient, tu cu Grig (!) vă bateţi în continuare cu manelizarea gustului naţional. Păunescu îmi spunea odată ceva: "Să nu batjocoreşti ceea ce place poporului". De aceea m-am supărat recent pe un artist mare care afirmă jignitor că 90% din români sunt manelişti. Nu! Iată, mai eşti tu. Şi încă nu singur.
Nu vreau, mai ales de ziua ta, să te trag în conflictul meu. Deşi e vorba de principii patriotice. De identitate naţională. Aşa că, tu continuă cu asiduitatea cu care ai început.
Căci, cunoscând acum opera ta întreagă - nu e vorbă mare - sesizez intenţia de a-ţi extinde aria de cuprindere a cântecului românesc de gen. Nu laşi nimic sub preş, în colţuri neguroase. Cânţi tot ce e şi a fost frumos pe lumea asta. Travaliul tău e aidoma celui pe care îl fac depozitarii de folclor sau de poezie populară or cultă de la noi.
Fiind și tânăr - făcuşi 37 de ani! - vei ajunge să deţii mai tot patrimomiul "divertismentului" - nefericit termen! - românesc. Aspiri la o universalitate românească pe care mă bucur să o descopăr primul.
E un demers minunat. Demn de un ardelean, nu de un regăţean ciorit... E ca o datorie ce se naşte din vocaţie. Şi pe care ţi-o asumi de bunăvoie. Deloc o povară. Doar bucurie. Să duci în glas şi-n suflet nectarul a tot ce-i românesc. Şi, cum spune un cântec uitat: "Tot ce-i românesc nu piere."
La mulţi ani, Paul!
George Stanca
Sursa: "Click", 22 august 2013

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu