~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

vineri, 3 decembrie 2010

3 decembrie 2010 - Fuego - o calatorie in trecutul sufletului


"Formula AS"
"Cine nu pastreaza Craciunul in inima, nu-l va gasi niciodata sub brad!"

- Esti unul dintre artistii care s-au pastrat permanent aproape de traditiile romanesti, neuitand niciodata sa cinsteasca Craciunul. Un motiv pentru care esti pretuit si iubit. Cum aratau sarbatorile de iarna din copilaria ta?
- Memoria mea afectiva pastreaza miresme de brad, de scortisoara si zahar ars, de portocale si de gutui asezate in fereastra, dar si aroma cozonacului din pridvorul bunicii Stratenia. De la ea am invatat drumul spre credinta si tot de ea e legata cea dintai amintire a mea de Craciun. In camera cocheta si curata, strajuita de bradul in care stralucea o instalatie cu stele mari si colorate (care acum mi s-ar parea un kitsch, la fel ca si bomboanele invelite in staniol, pe care le mancam pe furis si lasam doar ambalajul), focul ardea domol, iar in lumina difuza, noi ascultam emotionati, la radioul din perete, "Fetita cu chibrituri", de Andersen. Asa m-au gasit colindatorii: in bratele bunicii, cu ochii in lacrimi. Putin mai tarziu, in aceeasi seara, aveam sa descopar darul pe care Mosu' l-a facut in acel an intregii familii: o masinarie mare, cu benzi; un magnetofon de care toti eram fascinati. La indemnul alor mei, am inceput sa recit si sa cant, cu entuziasm, toate poeziile si cantecelele pe care le stiam. Acela a fost primul meu spectacol cu un public serios. Anul acesta, de ziua mea, prietenii parintilor mei mi-au facut o imensa bucurie: mi-au adus cadou un CD, pe care au transferat acea banda de magnetofon, pe care o crezusem pierduta. Cand am ascultat inregistrarea, a fost ceva magic, a fost o calatorie in trecutul sufletului meu... Pentru mine, Craciunul este un timp al cautarii, al regasirii, al daruirii, o sarbatoare care ne aduna pe toti - inclusiv pe cei care au trecut in lumea de dincolo - intr-o conspiratie a dragostei, intr-un nod de lumina vie, in care se impletesc emotia trecutului, curajul de a primi viitorul si speranta ca niciodata nu ne vom uita acel miez cald al sufletului. An de an, eu simt nevoia sa caut Craciunul in mine. Indiferent de ceea ce viata imi va lua sau imi va da, voi avea mereu acest Craciun al inimii, care e tesut din iubire pura si inocenta, din clipele de basm ale copilariei si din aceasta cea mai frumoasa poveste a lumii. Asa cum spunea un mare scriitor: "Cel ce nu pastreaza Craciunul in inima, nu-l va gasi niciodata sub brad!".

"Ne-am nascut intr-o colinda/ Pe o stea cu flori de minta..."

- Tu ai vreo amintire ingropata in inima?
- De-a lungul anilor, am capatat multe daruri frumoase, care m-au bucurat sincer si profund, dar cred ca darul cel mai de suflet a fost acela care mi-a parvenit in prima zi de Craciun din 2006, prin intermediul unui telefon neasteptat. Persoana care m-a cautat atunci mi-a spus: "Draga Paul, te suna un poet din Basarabia, nu ca sa-ti ceara ceva, ci ca sa-ti ofere in dar niste versuri...". M-a cuprins o emotie greu de asezat in cuvinte. Era Grigore Vieru. De ani buni, eram impresionat si intimidat de opera sa, de iesirile sale in spatiul public, intotdeauna memorabile prin greutatea cuvintelor rostite. Darul maestrului m-a coplesit, mai ales pentru ca il vedeam ca pe o poarta pe care chiar domnia sa o deschisese catre mine. Ne-am descoperit deodata "pe aceeasi frecventa", doi oameni intorsi spre valorile sufletesti: un mare poet si un artist tanar, care dorea sa-i transpuna in muzica versurile. Asa a inceput prietenia noastra, care a rodit trei CD-uri: "Mi-e dor de tine, mama", "Clar de luna" si "Cantati cu mine". Stand acum sa ma gandesc, imi dau seama ca poate nu e intamplator ca in ultima poezie pe care mi-a dedicat-o, ostenind la "ocna cuvintelor", maestrul a ingaduit caznitului sau suflet o apropiere de Dumnezeu: "Ne-am nascut intr-o colinda,/ Pe o stea cu flori de minta./ Ne-am nascut in vesnicie, / Ea ne vede si ne stie.// Canta-n Putna marii clerici/ De se-aude in Americi./ Clopot bate-n Capriana,/ I se-aude-n Roma rana.// Mi-i dor necunten de Iisus,/ Mi-i dor de cele ce n-am spus,/ Doru-mi-i de Maica mea/ Si de zapada de candva..."
- Vorbesti cu-atata dulce inversunare despre acest Craciun al sufletului, desi timpul in care traim inalta in grad Craciunite comerciale, vopsite si despuiate, care transforma cea mai frumoasa sarbatoare crestina intr-o goana dupa cumparaturi. Mai are oare vreun rost sa ne luptam sa pastram spiritul Craciunului?
- Nu doar ca are rost, dar trebuie sa ne luptam sa-l pastram. Altfel, ce ne asteapta? Moartea spirituala, moartea traditiilor si, implicit, a identitatii noastre. De-aici porneste si inversunarea mea. Din faptul ca vad, intr-adevar, ca azi Craciunul a devenit din ce in ce mai lipsit de mister, e impartit intre urari conventionale si publicitate, a capatat un "ceva" strident, care iese din ritual, un "ceva" aproape indecent. Vad cum traditiile crestine sunt diluate prin ateism si consumerism. Trebuie sa veghem ca aceasta sarbatoare sa ramana... autentica. E cel mai potrivit termen. Trebuie sa petrecem Craciunul in cuviinta, cu decenta, cu bun simt, dar si cu implicare spirituala, cu bucurie si generozitate. Trebuie si putem. Nu-i nevoie decat sa ne incordam putin vointa, sa ne scuturam de inlocuitori si sa alegem... Craciunul adevarat. Doar de asta am primit darul liberului arbitru. Octavian Paler spunea: "Craciunul e o stare speciala, o magie care dispare cand locul sinceritatii e luat de agitatie." Haideti sa alegem sinceritatea!

"Se-ntorc colindele acasa"

- Paul, meseria ta te infrateste cu drumul. Bati tara din hotar in hotar. Care e locul care ti se pare ca a ramas cel mai aproape de Craciunul traditiei si al credintei?
- Cel mai adevarat si autentic Craciun l-am trait intr-un sat din Maramures, un loc binecuvantat de Dumnezeu, uitat de timp si de spatiul comercial al urbelor-caracatita. Dar ce rasplata! In Maramuresul istoric, in mijlocul zapezilor si datinilor, am regasit bucuria Sfintelor Sarbatori. Am invatat iar sa vad frumusetea - frumusetea locurilor si frumusetea oamenilor. M-am lasat impresurat de melodii cantate la cetera, la zongura ori tapurite din gura, de podurile de peste rauri, de morile de apa, de sezatorile de fete cu caiere si furci... Iar pentru cei care nu pot ajunge acolo, am imortalizat franturi de bucurie pe DVD-ul "In noaptea de Craciun", un album video de colinde. Compunandu-l, a fost ca si cum as fi ingenuncheat cu umilinta in fata lui Dumnezeu, care mi-a ingaduit atata fericire.
- Anul acesta cum te pregatesti sa primesti Craciunul?
- Aproape toata luna decembrie voi strabate tara cu turneul "Se-ntorc colindele acasa", apoi, in ianuarie, voi trece in Moldova de peste Prut, ca sa le cant si ortodocsilor de rit vechi. Din acest motiv, al lipsei de timp fizic, imi voi primeni casa ceva mai devreme. Pregatirile acestea sunt, pentru mine, o framantare datatoare de viata, ma fac sa mi se para ca lumea imi apartine cu totul. Eroul acestei sarbatori a ramas tot bradul, care ne intra in casa cu fosnetul si mireasma lui, intretinand dorul de bine si de curat. Anul acesta, insa, gandindu-ma la copacul viu si frumos care ar trebui sa fie taiat, am decis sa fac un compromis si voi impodobi un brad artificial. Chiar daca nu voi mai simti mirosul cetinei si reverberatia trunchiului, important e ca voi innobila casa cu maretia Pomului de Craciun. Valoarea lui ramane, caci Pomul de Craciun e gatit cu vise. Sub poalele lui, voi aseza cate un dar pentru fiecare dintre membrii familiei mele si pentru prietenii mei dragi, pe care ii astept si de aceste sarbatori. Ei m-au ajutat sa nu traiesc degeaba, sa-mi umplu viata cu momente frumoase, sa ma implinesc si sa ma descopar pe mine insumi, dar mai ales sa depasesc momentele grele prin care am trecut in acest an. Incepand cu acest Craciun, la masa mea vor ramane de-a pururi doua locuri libere: cel al inteleptului meu tata si cel al bunei mele prietene, Lavinia. Plecarea in nefiinta a tatalui meu, grabita, tacuta, resemnata, mi-a confirmat ca omul e copil pana ii mor parintii. Apoi ramai cu dorul si golul din suflet. Un gol insa care sunt convins ca se va umple, prin regasirea intr-un alt timp si o alta dimensiune. Regret ca nu i-am spus tatalui meu, de cate ori as fi avut ocazia, cat de mult l-am iubit si l-am admirat. Am umblat prin lume cu teama aceasta, si iata ca acum tot am remuscari ca nu i-am aratat destul dragostea mea. In secunda asta, imi vin in minte versurile poetului Adrian Paunescu, a carui pierdere ne-a intristat si ne-a saracit pe toti: "Va veni iarna, ba nu, a venit./ Caldura eu nu voi gasi-o,/ Ci trist am sa plec, garbovit, ostenit,/ Prin munti ce canta: adio!".

Scrisoare catre Mos Craciun

- In Mos Craciun mai crezi, Paul?
- O, da! Ma incapatanez sa cred ca Mos Craciun exista, asa cum exista si iubirea, prietenia, generozitatea, devotamentul, credinta si onestitatea. Fara el viata ar fi trista. Am pierde poezia si romantismul, n-am mai crede in basme. Si daca n-ar fi existat, Mos Craciun tot trebuia inventat. Il astept si anul acesta, sa-mi aduca zambetul copilariei si speranta de nezdruncinat a sinceritatii acelei varste, darul puterii de a crede in imposibil, il rog sa-mi aduca lacrima oprita pe obrazul bunicii cand am absolvit clasa I cu coronita, si ecografia inimii mele, atunci cand am spus prima poezie la serbarea de Craciun, dar si parfumul delicat al mamei, cand m-a luat in brate, dupa primul premiu muzical pe care l-am castigat. Si, ca sa fiu sigur ca Mosul n-o sa ma ocoleasca, o sa-i trimit o scrisoare, asa cum faceam la varsta cand abia desluseam literele. Pe atunci, ma straduiam sa-i scriu caligrafic, cu litere de-o schioapa, si de fiecare data lipeam pe plic un timbru din colectia mea. Abia acum ma intreb unde ajungeau acele scrisori pe care le strecuram, emotionat, in cutia postala. Asadar, anul acesta m-am decis sa-mi reiau acest bun obicei, numai ca scrisoarea mea va fi mai mult decat o lista cu dorinte, va fi chiar demisia mea din functia de adult:
"Draga Mos Craciun, Subsemnatul, Paul-Ciprian, iti aduc la cunostinta decizia mea irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult, pe care o detin in mod abuziv. Mos Craciun, eu vreau sa cred in continuare in sinceritatea zambetelor, in nobletea gandurilor, intr-o lume a cuvantului dat si respectat, a onestitatii, a viselor implinite, a omului dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu".
- Ultima intrebare: cititorilor Formulei As, ce l-ai ruga pe Mosul sa le aduca?
- Dragilor cititori, sper ca Mosul sa le aduca un Craciun al sperantei, o sarbatoare care sa instaureze in noi si-n tara noastra atat de incercata binele dupa care tanjim. Il mai rog pe Mosul sa faca in asa fel incat sa ne risipeasca bolile, saracia si disperarea si, pe cat posibil, sa prosperam. Iar pe cititori ii rog sa-si aduca aminte ca nu sunt singuri si sa le spuna celor dragi cat de mult ii iubesc. In locul unor obiecte, daruiti-le dragoste! Si duceti-le, va rog, si urarea mea:
"Fa o minune, Doamne, da-ne pace,
Fii bun si muta Raiul mai incoace!"
Ines Hristea
Revista „Formula AS” - 3 decembrie 2010

4 comentarii:

  1. emotionant,sincer si...in fata acestor cuvinte atat de frumos alese nu pot sa spui decat-MINUNAT!DUMNEZEU SA TE OCROTEASCA PAUL!

    RăspundețiȘtergere
  2. Copilaria fericita in a bunicilor afectuoasa si fermecatoare grija este secretul si startul unei vieti de impliniri.
    Dumnezeu a vrut ca pentru cel de el ales si harazit in a artelor maiestrie sa ii legene copilaria cu bunicuta Stratenia, atat de indragita de Paul si des evocata.
    Toate acele miresme care imbie in casa bunicilor, mai ales in perioada sarbatoririi nasterii Mantuitorului Iisus, este minunat cum Paul cu candoare si le aminteste si le ocroteste in bogatul suflet al sau.
    De cate ori ascult cantul"Copil balai cu glas curat", parca il vad pe Paul copil fiind, desi nu i-am privit nici-o fotografie a primilor pasi in viata -ceea ce mult mi-ar placea- sunt uimita de asemenea frumusete si ii multumesc lui Dumnezeu ca l-a daruit atat de minunat.
    Paul, Fuego, iti multumesc pentru ca ai stiut sa pastrezi frumoasele daruri primite,si, oricat de mult in viata iti doresti tu stii la superlativ sa infaptuiesti, caci dragostea ta secondata de dragostea noastra are puteri extraordinare, in dragoste Dumnezeu a picurat Fericirea.

    RăspundețiȘtergere
  3. BINEINTELES CA AM CUMPARAT" FORMULA AS"DUPA CE AM CITIT FRAGMENTUL DE PE BLOG CURIOASA FIIND SA AFLU CONTINUTUL INTREGULUI ARTICOL.SI CURIOZITATEA MI-A FOST PE DEPLIN RASPLATITA-AM CITIT O PAGINA DE ZIAR,AM DESCOPERIT FRANTURI DE COPILARIE,AMINTIRI ,EMOTII,REGRETE, SPERANTE...INCA NU-MI VINE SA CRED CA MAI EXISTA ASTFEL DE OAMENI CARE TRAIESC DUPA TRADITIA VECHE SI O RESPECTA,CARE APRECIAZA VALORILE ADEVARATE(IN LUMEA ASTA IN CARE VALOAREA OMULUI ESTE CANTARITA DOAR IN BANI).CE MINUNE INFAPTUIESTE DUMNEZEU -SA NE GASIM LINISTEA IN TRAIRILE DIN COPILARIE,SA NE GASIM ECHILIBRUL IN AMINTIREA SIGURANTEI SI CALDURII DIN FAMILIE,IN EMOTIA PE CARE O AVEAM ASTEPTANDU-L PE MOS CRACIUN,IN EMOTIA SPOVEDANIEI .COPILARIA FERICITA,IN FAMILIE ECHILIBRATA DEVINE O MANGAIERE IN VIATA DE ADULT.CITESC ARTICOLUL SI MA TULBURA PENTRU CA DESCOPAR ASEMANARI CU COPILARIA MEA,A CELORLALTI,IMI AMINTESC MOMENTE PLACUTE SI IMI DAU SEAMA CA IN ASTA STA PUTEREA LUI PAUL-REUSESTE SA EMOTIONEZE PANA LA LACRIMI,SA STARNEASCA TRAIRI PUTERNICE,SA TE FACA SA ITI DORESTI DOAR CALDURA,LUMINA,PURITATE IN JUR,SA-I MULTUMESTI LUI DUMNEZEU CA POTI SA-TI BUCURI SUFLETUL CU CANTECUL SI VORBELE LUI. SA NE DEA DUMNEZEU UN CRACIUN IN IUBIRE , CREDINTA SI LUMINA!LAURA G

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, draga Paul, Craciunul ar trebui sa fie, precum frumos spui, "un timp al cautarii, al regasirii, al daruirii, o sarbatoare care ne aduna pe toti - inclusiv pe cei care au trecut in lumea de dincolo - intr-o conspiratie a dragostei, intr-un nod de lumina vie, in care se impletesc emotia trecutului, curajul de a primi viitorul si speranta ca niciodata nu ne vom uita acel miez cald al sufletului."
    Mi-e greu sa constat ca, odata cu trecerea timpului, Craciunul si-a pierdut din farmecul si magia care ne invaluiau atunci cand eram copii, emotiile pe care le traiam in seara Ajunului, cand ne adunam toti pentru a merge la colindat, bucuria care se citea pe chipurile noastre de copii atunci cand primeam un covrigel sau cand, intorcandu-ne acasa de la colindat, ne intampina mirosul de cozonac cald, bunicii, parintii aflati in agitatia pregatirilor.
    Astazi, totul pare un mecanism care se invarte odata ce apesi pe buton. Greutatile, societatea de consum in care ne afundam tot mai mult, grija zilei de maine, toate acestea ne fac sa credem ca farmecul Craciunului a disparut, dar nu este asa. Craciunul va exista atata timp cat vom sti sa ne iubim si sa ne pretuim, cat vom sti sa ne respectam adevaratele valori. Craciunul e in inimile noastre, haideti sa-l intampinam asa cum se cuvine!
    De aceea, cu sinceritate o spun, an de an traiesc emotia impodobirii bradului alaturi de copilasii mei si de colindele care imi intra in casa prin vocea ta divina. Aceste colinde ce vin din sufletul atat de cald, frumos si inocent ca al unui copil, te duc intr-o lume de basm, intr-o lume in care totul inseamna iubire, daruire, o lume din care nu ti-ai mai dori sa te intorci niciodata.
    Dumnezeu te trimite pe tine, Paul, sa presari in sufletele oamenilor putin din farmecul acestor sarbatori, sa presari stropi de fericire si speranta, stropi de dragoste si frumos.
    Imi aduc aminte cum spuneai intr-un interviu ca ti-ai propus ca la un moment dat sa poti schimba lumea si ca nu vei renunta niciodata la acest proiect. Eu iti spun, cu sinceritate, ca deja ai reusit sa pui in miscare o rotita si trebuie sa fii mandru de acest lucru. Prin dragostea si daruirea ta, prin puritatea glasului, prin generozitatea si bunatatea ta, prin implicarea ta pentru a nu ne pierde valorile neamului, pentru a nu ne pierde credinta in Dumnezeu si in valorile morale, ai reusit sa schimbi sufletele si destinele multor oameni. Ai reusit sa-i faci mai buni, sa-i faci sa se iubeasca si sa pretuiasca tot ce le-a oferit cu atata generozitate Dumnezeu.
    Acum, in prag de mare Sarbatoare a Craciunului, iti doresc ca lumina si dragostea divina sa se reverse asupra ta, Magia Sarbatorilor de iarna sa-ti aduca pacea in suflet, Craciunul sa-ti aduca aroma cozonacilor facuti cu atata dragoste de bunica ta, bradul sa intre in casa ta impodobit cu dragostea celor dragi tie, iar in varful bradului, va lumina o stea care nu se va stinge niciodata de pe cerul inimii tale... tatal tau...
    Craciun fericit!
    8 decembrie 2010, 11:39

    RăspundețiȘtergere