~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

FUEGO - Ruga pentru Poet...


FUEGO: RUGĂ PENTRU POET

În aceste momente triste, când marele poet ADRIAN PĂUNESCU a plecat dintre noi, profund îndurerat, PAUL SURUGIU (FUEGO) aduce un ultim omagiu Maestrului şi transmite mesajul său de rămas bun.


11 comentarii:

  1. Totul e mai trist acum, pacat ca am mai pierdut inca o persoana extrem de importanta pentru noi. Stiam cat de important este Maiestrul pentru tine Paul, in fiecare emisiunea vorbeai asa frumos despre dansul, despre cadoul care l-ai primit anul acesta de la dumnealui. Dumnezeu sa-l odihneasca si sa aiba grija de el acolo sus.:(

    RăspundețiȘtergere
  2. S-a stins o STEA ..

    O toamnã tristã ne apasã azi pe umeri
    Si cerne-n lacrimi, frumzele de dor
    O STEA s-a stins pe cerul României
    Lasandu-ne un gol apãsãtor…..

    S-a stis o stea ce-a luminat fierbinte
    O “FLACARA” arzând de-atâta dor
    Trezind la viaţã generaţii adormite
    Cu-o „RUGA” pentru dragul lui popor…

    S-a strins aici, pentru-a se reaprinde VIE
    In altã galaxie luminând..
    Iar la plecare, nu ne-a spus ADIO..
    Ci a dorit sa ne salute blâd..

    Chiar dacã, cardiac precum se stie,
    Pe patul de spital, nu ne-a uitat..
    Si şi-a dorit, ca ultim gest moral
    Sa ne transmitã „SALUTUL CORDIAL”..

    “ Eu va salut de-a dreptul cordial,
    De-a dreptul cardiac, precum se stie,
    Recunoscând ca patul de spital
    Nu-i o alarma, ci o garantie…”

    Noi l-am primit aşa cum se cuvine
    Chiar dacã am ştiut înca de-atunci
    Ca–si ia „biletul catre vesnicie”
    Cu demnitate..si cu RUGI adânci…

    O RUGA catre Dumnezeu a spus
    Un ultim vers cu lacrimi si durere
    Cu dragoste-a privit spre-a lui popor
    Cand „ FLACARA” din el, incet se stinge..

    “ Va vad pe toti mai buni si mai umani,
    Eu însumi sunt mai omenos în toate,
    Da-mi, Doamne, viata, înca niste ani
    Si tarii mele minima dreptate..”

    Noi voi păstra aşa cum se cuvine
    În suflet şi în miezul amintirii;
    O „Flacara Aprinsa”-n vesnicie
    Pe-ALTARUL sfant al nemuririi…
    9 noiembrie 2010, 10:49

    RăspundețiȘtergere
  3. E doliu si pe strazi si-n inimile noastre,
    Inca o stea se aseaza intre astre.
    A saracit Pamantul, dar ceru-i mai bogat
    Facliile aprinse plang pentru cel plecat.
    Nu-i timp pentru-amintire, nu-i timp pentru suras
    Acum intreaga tara a izbucnit in plans,
    Caci am pierdut din suflet, din minte si din trup
    De ce ne pleaca Astrii, ma intreb unde se duc?
    Aluneca in bezna tot neamul romanesc
    Acum , in intuneric cu totii isi amintesc
    Cum intr-o era plina de ura si frustrari
    Doar El, doar Paunescu, ii aduna in sali,
    Cum le vorbea in versuri si se ruga-n cantari,
    Si cum cu ruga lui, plangeau pana in zori.
    Ne este toamna-n suflet, pe-alocuri parca ninge
    E greu sa vezi cum pleaca, cum romanimea plange
    Cum trece-n nemurire, si toti ii canta versul
    O,Doamne! Cat e de castigat acuma Universul!

    Ar fi multe de spus dar greu de exprimat in cuvinte...Multumim sortii ca am fost contemporani cu Valoarea! Multumim Maestre pentru tot ce ati oferit acestui popor!
    Dumnezeu sa il odihneasca in pace! Suntem alaturi de tine Paul, la pierderea acestui Om drag sufletului tau, caci stim cu totii ce mult l-ai apreciat. Soarta ne incearca permanent limitele, si stiu ca tu, Paul, vei rezista si acestei pierderi cu fruntea sus si spatele drept, cu inima plina de romanism, in amintirea poetului...
    8 noiembrie 2010, 12:53

    RăspundețiȘtergere
  4. A încetat din viaţa un mare om, al nostru mare poet naţional, Adrian Paunescu. Acest unic, geniu în taina cuvintelor, ne paraseşte, lasând în urma lui o mare, mare durere. Dumnezeu sa-l odihneasca acolo unde-i pace şi frumos!
    Îmi vin in minte versurile marelui poet basarabean Grigore Vieru:
    ”E falsa mila ori e muta,
    Iar crucea de la piept e joc.
    În moarte tot mai mulţi se muta,
    Vazând ca-n viaţa nu au loc.”
    Sincere condoleanţe pentru familia poetului!
    Astăzi am scris câteva versuri, pe care i le dedic marelui poet Adrian Păunescu, un om care, prin poezia sa, va trăi veşnic:

    MA DOARE
    Lui Adrian Păunescu
    Post-mortem

    Ma doare, ca-n umbra, alt suflet s-a dus,
    Ce multe... mai multe ar fi spus,
    Ne-acopera pamântul, tot mai des,
    Azi, pleaca un mare OM, ales.

    Cu vorba-i apriga, un scut de fier
    Ce cuteza, în scris, sa prinda un fulger,
    O liturghie va înalţa, un vers în cer,
    Cuvintele divine, acolo sus, nu pier.

    Ma doare, ca-n ţara noastra piere un grai
    În clipele ramase, un testament ne dai,
    Spre noi, un ultim gând se-ndreapta,
    O dragoste de neam, minte înţeleapta.

    Poeţii, azi, ne lasa tot mai singuri,
    Un gând şi-un vers respira-n amintiri,
    Taceri apasatoare, acum ne-ating,
    În timpuri ce ne fura şi ne mint.

    Ma doare, ca ţara mama îşi pierde forţa,
    La piept, copiii dragi, sa îi mai ţina,
    Spre cele veşnice... mai pleacă... un nume,
    Cu braţul gol, ea plânge-o rugaciune.

    Acum şi viaţa chiar, e datorie grea
    Şi laşii, fara de cuvânt, se tem de ea.
    În toate, am ramas saraci şi goi,
    Cum oare vom trai, fara de voi?!

    Ma doare ţarâna ce-acopera trupul,
    O seva a neamului trunchi,
    Nu pot s-accept ca-l primeşte mormântul,
    Când ţara se roaga în genunchi.
    6 noiembrie 2010, 21:21

    RăspundețiȘtergere
  5. Cuvintele sunt prea putine, prea sarace si seci ca sa-ti poti exprima durerea si tristetea ce te incearca atunci cand astfel de oameni ne parasesc pentru a se duce intr-un loc mai frumos si plin de lumina, intr-un loc linistit, asa cum a facut si marele nostru Poet, Adrian Paunescu.
    A plecat pentru a scrie ingerilor poezii, iar noi, aici, am ramas mult, mult mai saraci...
    Dumnezeu sa te odihneasca in pace, sa-ti dea linistea pe care aici, pe pamant, nu ai avut-o... Imi pare rau ca nu mai pot continua.. Vestea aceasta m-a socat. Nu ma pot regasi inca...
    06 noiembrie 2010, 21:28

    RăspundețiȘtergere
  6. Stiu cat de mult l-a iubit Paul si cata consideratie avea pentru el. De aceea il rog sa fie tare, daca mai are putere, stiu cat de greu i-a fost sa treaca peste moartea lui Grigore Vieru, a tatalui sau si acum si peste cea a Maestrului Adrian Paunescu. Curaj, Paul! Asa e viata: azi – buna, maine – rea; e a noastra.
    Doresc sa transmit prin intermediul vostru sincere condoleante familiei Maestrului si putere sa mearga mai departe. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
    06 noiembrie 2010, 22:54

    RăspundețiȘtergere
  7. Sincere condoleante pentru familia geniului poetic Adrian Paunescu, intrat in nemurire, sa stea la sfada cu ingerii eterni.
    Dumnezeu sa-i odihneasca-n pace semnele lumesti!
    07 noiembrie 2010, 05:45

    RăspundețiȘtergere
  8. O zi trista pentru romani. Marele Adrian Paunescu ne-a parasit destul de repede. Emotionante versurile de pe patul spitalului, nu mi-am putut stapani lacrimile, am plans...
    Din pacate, Paul, in acest an, a pierdut multe persoane dragi, iar poetul Adrian Paunescu este una din aceste persoane. Paul, te rog sa ai puterea sa treci si peste aceasta incercare, stiu cat de mult ai tinut la Adrian Paunescu!
    Frumoase si emotionante cuvintele spuse din toata inima de Paul!
    Din pacate, s-a stins glasul unei generatii de aur, dar sunt mandra ca am fost contemporana cu el. Nu sunt cuvinte pentru a-l elogia pe maestrul Paunescu asa cum merita. Nu a murit mentorul unei generatii in blugi si-n adidasi, flacara nu s-a stins...
    Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
    06 noiembrie 2010, 23:28

    RăspundețiȘtergere
  9. Romania plange... Romania a pierdut un mare geniu, o mare valoare. In asemenea momente, grele si triste pentru noi toti romanii, parca nici cuvintele nu isi mai au rostul. Am crescut cu Paunescu, cu Cenaclul Flacara, cu Hrusca, Bertzi, Seicaru, Tatiana Stepa (care, din pacate, nici ea nu mai este printre noi) etc. Eram micuta, dar abia asteptam sa vina ziua de joi sa ascultam Cenaclul si pe poetul Adrian Paunescu cum recita poeziile scrise chiar in timpul Cenaclului. Statea cu tine de vorba si in acelasi timp iti compunea si o poezie... este de necrezut. Pacat, mare pacat! Inca era tanar si mai avea multe de spus.
    Dar asa a vrut Dumnezeu si noi, pamantenii, nu avem ce face, decat sa plangem si sa ne plangem valorile care au plecat prea din timp dintre noi. De aceea trebuie sa stim sa ii pretuim pe cei care inca mai sunt cu noi si sa ii ridicam la adevarata lor valoare.
    Paul, stiu cat de mult il admirai pe acest mare poet al neamului romanesc, dupa Grigore Vieru. Stiu ca anul acesta a fost cumplit pentru tine, un an greu, dar te rog sa ai putere si tarie sa treci si peste aceasta grea incercare! Asta este viata. Cu totii vom ajunge candva in „Gara centrala”.
    Dumnezeu sa-l odihneasca!
    06 noiembrie 2010, 23:29

    RăspundețiȘtergere
  10. S-a stins una din marile voci ale constiintei noastre nationale.
    Blamat de unii, laudat de altii, Adrian Paunescu ramane, incontestabil, un mare nume in literatura romana si pentru intreaga noastra cultura. Si daca pe parcursul vietii nu a fost suficient de apreciat, pe cat ar fi meritat, poate macar acum, dupa ce a trecut in eternitate, sa-i acordam importanta si respectul care i se cuvin.
    Paul, tu sa fii puternic, sa poti trece si peste durerea de acum. Si neaparat sa duci la bun sfarsit acel album pe versurile poetului, asa dupa cum ati stabilit. Pentru ca din Ceruri, lui Adrian Paunescu ii va fi drag sa te asculte cantandu-i minunatele versuri.
    06 noiembrie 2010, 23:38

    RăspundețiȘtergere
  11. S-A STINS O STEA PE CERUL ROMANIEI

    FELICIA FELDIOREAN

    S-a stins o Stea pe cerul Romaniei
    Si nu mai are cine lumina,
    S-au stins doi ochi albastri-ai bucuriei
    Si fortei de a da si a lupta.

    El ne-a lasat mai tristi in asta toamna,
    N-a mai putut, desi-ar fi vrut sa stea,
    Frumoasa, trista inima bolnava
    N-a mai avut puterea de-a lupta.

    Noi ne-am rugat cu totii inspre ceruri
    Sa nu ni-l ia, sa ni-l mai lase-o zi,
    Dar Dumnezeu si ingerii prin geruri,
    La poezia lui s-or incalzi...

    O zi, un an, o viata de-ar fi fost,
    Nu ne-am fi saturat de versu-i sacru,
    Dar a venit o toamna cu nerost,
    Ca sa ni-l ia pe cel ce ne-a fost Leacu`.

    A fost balsamul nostru intr-o vreme,
    Cand sus pe cer nu era nici o stea...
    Eram satui de-atatea baliverne,
    Aveam in inimi Folk si Flacara.

    Am fost o generatie prea trista
    Noi, decreteii "Epocii de foc"...
    Cati dintre noi in tara mai exista,
    Cati mai avem putere si noroc?

    S-a stins o stea pe cerul Romaniei,
    Atunci cind lumina mai palpait,
    S-a stins o stea cu simtul datoriei,
    A ars si a luptat necontenit.

    Ard lumanarile in Romania,
    Cand sus pe cer a mai apus o Stea.
    Il plinge cerul si il plinge glia,
    Nu ne-a rams nimic, doar soarta grea...

    Ard lumanarile in palpaire,
    Se duce Bardul Limbii Romanesti
    Spre noi hotare, dandu-ne de stire
    Ca vietile nu sunt decat povesti...

    Povestea Lui a fost destul de trista,
    Povestea Lui a fost destul de grea,
    Povestea Lui de-a pururea exista,
    Povestea Lui e Tara si doar Ea..

    Pentru Adrian Paunescu, intr-o noapte de toamna fara stele - 5/6 Noiembrie - Germania.
    O poezie frumoasa scrisa de sora mea, Felicia.
    Toamna cade peste inimile noastre de fiecare data, insa pana la urma, o data-n viata, sau poate in moarte, se intampla ca si inimile noastre sa cada... in toamna.
    O lacrima tremura printre gene... Amintiri care vin si pleaca... O stea ce lumineaza calea nemuririi... Un suflet imbratisat de ingeri... O rugaciune soptita... Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul in pace lui Adrian Paunescu !
    07 noiembrie 2010, 08:32

    RăspundețiȘtergere