~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

luni, 28 iunie 2010

28 iunie 2010 - FUEGO la Pro TV


FUEGO la "Happy Hour"

Astazi, 28 iunie, Paul a fost invitatul lui Catalin Maruta, la emisiunea acestuia de la Pro TV - "Happy Hour".
Alaturi de Fuego, in studio s-au aflat si cei trei tineri talentati de la grupul brasovean Anatoly, care l-au insotit in ultimele doua turnee nationale ale sale.
Principalele teme de discutie au fost amintirile legate de copilarie, de familia lui Paul, de turneul "Ce faci asta-seara, tu?", desfasurat in aceasta primavara, precum si cateva din planurile sale de viitor.

FUEGO: "Traim multe in viata asta, trebuie sa ne invatam. Eu n-am crezut vreodata ca o sa-mi pierd vreun parinte. E cea mai mare pierdere. Am suferit foarte mult cand am pierdut-o pe bunica mea din partea tatalui, Stratenia. Ea m-a crescut pana la varsta de 8 ani, a fost cea care m-a invatat pentru prima data sa ma rog, sa spun "Tatal nostru" si "Nascatoare de Dumnezeu".
In fiecare duminica ma ducea la biserica din spatele pietii, unde m-am format, am invatat sa ma rog, m-am intalnit cu oamenii, m-am imprietenit cu copiii de acolo. Biserica a facut parte din viata mea, din familia mea.
Am pierdut-o pe bunica in 1993, eram un copil, nu-mi pierdusem pana atunci pe cineva drag. Bunica a trecut in nefiinta intr-o perioada cand parintii mei erau extraordinar de ocupati; munceau sa ma tina pe mine, sa urmez o facultate, sa vin la Bucuresti, sa-mi continui studiile aici.
La 8 luni de zile dupa moartea bunicii, am pierdut pe unchiul meu, fratele tatei. Asta a fost a doua pierdere. Unchiul meu m-a iubit enorm. S-au tinut lant necazurile astea, iar acum, cu pierderea tatalui, cred ca am invatat sa fiu mai puternic. In momentele astea, Dumnezeu te imbarbateaza.
Tatal meu a mai avut un infarct acum 10 ani, a trecut cu bine peste hop-ul acela, lua medicamente in permanenta. Acum s-a intamplat intr-o noapte, la ora 3, dintr-odata. A fost foarte dureros. Eu eram la Bucuresti si ei erau la Turda.  A fost un necaz peste care am trecut foarte greu. Vreau ca tatal meu sa se ridice in Lumina, frumos, pentru ca el a fost un om credincios si corect din toate punctele de vedere.
Uneori in viata nu reusim sa spunem suficient de des "Te iubesc!" persoanelor dragi."
FUEGO: "Tatal meu nu m-a batut niciodata, nu a dat niciodata in mine. Mi-a spus prin cuvinte daca e bine sau nu ce am facut. Parintii mei au fost si sunt cei mai frumosi critici ai mei. Apaream de multe ori la tv si toata lumea ma suna si-mi zicea ca am fost senzational, ca mi-a stat superb in costumul ala, ca am cantat foarte bine. Cand ajungeam acasa, mama spunea: "Nu mi-a placut cum ti-a stat costumul." sau "Strofa aia n-a sunat cum trebuia; trebuia sa pui mai mult suflet".
Au fost singurii care mi-au spus unde a fost bine si unde a fost rau. Parintii ma sprijineau extraordinar de mult si ma sustineau.
Eu nu aveam secrete fata de mama sau fata de tatal meu. Vorbeam cu amandoi. Vorbeam in permanenta cu ei, pentru ca ei ma intelegeau cel mai bine. Parintii sunt cei care sunt alaturi si la bine, si la rau.
Tatal meu era un om caruia ii placea foarte mult sa citeasca in permanenta, se informa mereu, citea pe Octavian Paler si poate ca multe informatii despre ce vreau sa fac, ii ajungeau mai mult de la mama.
Dar oricum, ei erau informati despre ceea ce voiam eu sa fac pe parcursul profesiei mele, a existentei mele."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu