~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

joi, 10 decembrie 2009

10 decembrie 2009 - interviu pentru "Apropo magazin"


"Grigore Vieru m-a iubit ca pe propriul său fiu"

În pofida faptului că are un program foarte încărcat, îndrăgitul interpret din România a acceptat din start să stea de vorbă cu "Apropo".

- Cum îl găsim azi pe Fuego, după un an de la ultimul concert susţinut la Palatul Naţional din Chişinău? Este mai fericit? Mai împlinit?
Sunt un om obişnuit, cu tristeţi şi bucurii, cu vise şi neîmpliniri. Muzica este viaţa mea. Cred în drumul meu, muncesc, studiez, investesc în această pasiune şi mă dedic total, conform dictonului "Ai învins, continuă! Ai pierdut, continuă!". Port-drapelul meu îl reprezintă cântecul şi poezia care, ca şi iubirea, trebuie să triumfe. Este o bucurie să vindeci rănile prin cântec. Aşa cum menţiona autoarea celei de-a doua cărţi ce mi-a fost dedicată, "e plăcut să ştii că ai ceva în comun cu atâtea milioane de oameni, ceva atât de sensibil cum e un cântec". Vreau să fiu sănătos ca să mă pot dărui în continuare celor care mă iubesc şi au nevoie de mine şi nu numai în sălile de spectacol, dar şi prin intermediul televiziunii, în cadrul emisiunii "Familia Favorit", emisiune al cărei moderator sunt. Televiziunea înseamnă pentru mine un alt mod de exprimare, oferindu-mi şansa de a crea emoţia, emisiuni care au stat sub semnul muzicii de calitate şi al cuvintelor care zidesc. Fiecare ediţie în care am avut invitaţi valori ale scenei, inclusiv din Republica Moldova, nume consacrate, cât şi talente în prag de afirmare ce au nevoie de promovare şi susţinere, s-a dorit a fi un necuprins discurs de dragoste înspre şi dinspre oameni.
 
- Ai o sensibilitate exacerbată, frumos şi curat la suflet şi de o bunătate care dezarmează.
Parafrazându-l pe maestrul Vieru: "sunt bun în măsura în care îmi permite răul din jur". Asemeni unui poet moldav, "sufletul mi-a fost mereu deschis. Aşa au pătruns chemaţi şi nechemaţi. Pe toţi i-am primit la fel, cu dalbe petale de crin. Mulţi m-au onorat. Alţii m-au rănit. Candoarea a fost mereu ţinta predilectă. Mereu pusă la rană şi mereu renăscută."

- Impresionante versurile, mai au oamenii loc în viaţa lor şi de poezie?
Nu există viaţă îndeajuns pentru câtă poezie este pe lumea aceasta. Iubirea şi poezia nu mor niciodată. Ele se cer mereu reinventate. Dragostea pentru poezie mi-a fost cultivată de facultatea de teatru, iar mai apoi s-a desăvârşit şi împlinit prin colaborarea cu marii poeţi ai neamului printre care şi maestrul Grigore Vieru.

- Ce a însemnat Grigore Vieru pentru tine?
Am avut cu poetul o relaţie unică. Noi nu a trebuit să ne căutăm dinadins. Ne-am ghicit purtând distincţii pe dinăuntru. Ne-a îndemnat acel dor de a ne căuta afinităţi elective. M-am identificat prin muzică cu maestrul, care m-a iubit ca pe propriul său fiu şi prin mine el va exista, ducându-i mai departe, cu evlavie şi cu dragoste, cântul şi versul, către eternitate, veşnicindu-le! "Lacrimă a lui Eminescu", cum s-a definit, Grigore Vieru a fost un creator ale cărui cuvinte vor rămâne pecetluite întotdeauna în memoria unui neam. Mă binecuvântează şi iluminează cu aura chipului său, cu blândeţea zâmbetului, privindu-mă din fotografia ce are un loc special în biblioteca personală, unde am expus tot ce ne-a legat: opera sa, manuscrisele poeziilor ce mi-au fost dedicate, unele încă nepublicate, nenumărate fotografii, afişele celor trei spectacole de la Palatul Naţional din Chişinău şi de la Teatrul Naţional din Bucureşti, cu ocazia lansării CD-urilor pe versurile domniei sale: "Mi-e dor de tine, mamă", "Clar de lună" şi "Cântaţi cu mine", precum şi trofeele primite de la poet cu ocazia acestor manifestări. Să fim mândri că am fost contemporani cu el. Mândri, dar şi demni de el.

- Apropierea de românii de peste Prut se datorează şi colaborării cu poetul?
Şi publicul de la Chişinău este cel pe care şi l-ar dori orice artist. Cald, receptiv, sensibil, sincer. Este copleşitor şi în acelaşi timp onorant să fii în mijlocul unei săli în care mii de oameni te aclamă şi te aplaudă minute în şir, îţi cunosc repertoriul, vibrează împreună cu tine şi lăcrimează la fiecare vers. Au un cult pentru artişti şi pentru spectacol. Dacă aş dori să colaborez cu un alt artist, acesta ar fi un artist care s-a lansat tot în Republica Moldova: Sofia Rotaru – voce unică, tehnică vocală impresionantă, prezenţă scenică care a făcut istorie. Poate şi pentru faptul că nu a uitat graiul românesc, purtându-l cu mândrie pe marile scene ale lumii. Am fost profund impresionat când "Melancolie" şi "Romantica" au răsunat în arena unde mii de spectatori au sărbătorit-o la împlinirea a 60 de ani. Un gest de omagiu adus limbii române.
"Apropo magazin"
10 decembrie 2009

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu