~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

joi, 22 ianuarie 2009

22 ianuarie 2009 - interviu pentru All Moldova


Fuego: "Cant, pentru ca prin muzica traiesc..."

Primul invitat al proiectului "Chestionar – Express" este Fuego. Prin intermediul întrebărilor care urmează, am avut scopul de a crea un mini-portret (al invitatului) care va conţine detalii pe care poate nu aveam să le aflăm niciodată...
În exclusivitate, Fuego vorbeşte despre slăbiciuni, oameni, ţeluri şi despre viaţă...

1. Cine este Fuego de fapt?
Nu sunt o vedetă, sunt un simplu artist care cântă pentru oameni...
2. Ce-a însemnat copilăria pentru tine?
Copilăria pentru mine, pe lângă joacă, a însemnat şi foarte multă muncă! Din copilărie am învăţat că trebuie să muncesc foarte mult, atât la şcoală, cât şi la lecţiile de chitară şi de actorie. Copilăria pentru mine o reprezintă cei şapte ani de acasă – acei ani care m-au învăţat să fiu om!
3. Cum îţi imaginezi bătrâneţea?
În cartea "Gara Centrală"- carte autobiografică în care s-a scris despre mine, scriitoarea Dora Alina Romanescu a spus că voi ajunge la 96 de ani şi voi fi un bătrân frumos, în baston şi care când va merge va dansa de pe-un picior pe celălalt. Mi-ar plăcea să cred că aşa va fi... Bătrâneţea trebuie luată exact ca şi tinereţea, ambele constituie o parte din viaţă. Ea poate fi foarte frumoasă, dar alteori foarte tristă. Eu mă voi strădui să iau doar ce e mai bun din ea. Mi-aş dori ca atunci când voi fi bătrân, în momentul când voi privi în urmă, să văd că am realizat foarte multe...
Îmi imaginez o bătrâneţe frumoasă, dar nu singuratică!
4. Care a fost cea mai mare realizare şi cel mai mare eşec?
Cea mai mare realizare a fost atunci când am debutat în muzică. S-a întâmplat la Festivalul de la Mamaia din anul 1993, unde nu am luat nici un premiu, pentru că lucrurile erau aranjate (totul e pe pile şi pe relaţii în lumea asta, în absolut orice domeniu...), or dacă avea să fie "corect şi transparent" sunt sigur că luam măcar o menţiune.
Cel mai mare eşec... hmmmm, poate că nu am luat carnetul de conducere (râde)! Dar am dat a doua oară şi l-am luat, învăţasem mai bine...
5. Cea mai minunată vacanţă din viaţa ta a fost...
... în Quweit. A fost o vacanţă pe care am petrecut-o muncind. Am fost împreună cu Laura Stoica - o valoare care a intrat deja în istorie... Ţin minte că am văzut un oraş în deşert, era o altă civilizaţe, un cu totul alt mod de viaţă. M-a impresionat! A fost deosebit, a fost "altfel", probabil de asta îl numesc cel mai frumos turneu şi cea mai frumoasă vacanţă din viaţa mea.
6. "A te odihni" presupune:
... a merge la teatru sau a merge pe un vârf de munte şi a te uita cât de frumos a creat Dumnezeu lumea...
7. Slăbiciuni:
Cred că sunt un gurmand înrăit! De fiecare dată nu reuşesc să mă opresc (zâmbeşte). Ţin cură de slăbire din 1993 şi tot nu reuşesc să slăbesc. Cu siguranţă că mâncarea este una din slăbiciunile mele...
8. Locul pe care sportul îl ocupă în viaţa ta?
Nu fac sport. Acesta este unul dintre regretele mele cele mai mari... dar nu am timp. Dacă aş putea, neapărat aş juca handball. Îmi place foarte mult!
9. Viciul de care nu poţi scăpa este...
... pesimismul. Sunt într-o continuă luptă cu mine însumi, uneori gândesc prea negativ, iar acest lucru îmi displace! În rest: nu beau, nu fumez, nu sunt dependent de cafea...
10. Cum reacţionezi la critică?
Întotdeauna încerc să mă stăpânesc... A fi iubit de toată lumea, înseamnă a fi un Dumnezeu, or eu nu sunt Dumnezeu. Eu sunt de părere că în momentul în care eşti criticat de oamenii care nu te iubesc, trebuie să ştii să întorci şi celălalt obraz, pentru că aşa a făcut şi Iisus...
11. Ce lucruri importante ai făcut în ultimul an?
Am avut două turnee naţionale de care m-am bucurat cu succes! Spectacolele s-au jucat şi la Chişinău... Şi am lansat două albume în anul trecut: unul de colinde şi altul de muzică uşoară.
12. Cu ce te-ai ocupa dacă nu ai face ceea ce faci acum?
Cred că aş fi un preot desăvârşit! Asta a fost vocaţia mea de înainte, însă Dumnezeu a decis să fiu artist.
13. Ai încredere în oameni?
Da, dar până la un punct anumit...
14. Îţi plac provocările?
Le ador! Noua mea provocare este să fac un album, care să conţină numai duete.
15. Societatea în care trăim este...
... cu mai multe sau mai puţine defecte. Trebuie să acceptăm lumea aşa cum e ea fiindcă, cum se zice: "Pădure fără uscături nu există".
16. Cea mai importantă lecţie pe care ţi-a dat-o viaţa:
Una din lecţiile vieţii a fost atunci când mi-a murit bunica... Mie nu mi-a murit nimeni din apropiaţi până în ziua de azi, decât bunica. Pe atunci aveam doar 15 ani şi moartea ei a fost asemenea unui şoc pentru mine. Eram încă un copil şi o iubeam atât de mult! Mi-a fost foarte greu să trec peste asta... Nu ştiu ce m-aş face dacă mi-ar muri mama sau tata... Am învăţat să preţuiesc şi să mă bucur de persoanele care îmi sunt alături.
17. Mi-e frică de:
... moarte, deşi ştiu că nu trebuie să îmi fie frică. Moartea trebuie să o priveşti frumos, toţi murim într-un final...
18. Ce ai face dacă ai deveni invizibil pentru o zi?
Dacă aş fi invizibil pentru o zi, mi-aş dori să mă transform într-un fluture care să ajungă în casele tuturor celor care cred eu că îmi sunt aproape şi să văd cât de aproape îmi sunt în realitate... M-aş aşeza pe o floare şi aş sta să ascult ce vorbesc ei despre mine, cât de mult mă iubesc şi dacă îmi sunt cu adevărat prieteni, aşa cum îi consider eu.
19. Dacă ai putea face o incursiune în trecut, ce ai schimba?
Aş schimba oamenii! Uneori suntem prea răi, mult prea răi... Când am zis "oamenii", m-am inclus şi pe mine.
20. De cine îţi este dor acum?
De bunica.
21. Vei fi o persoană împlinită atunci când...
... voi cânta la Metropolitan din New York, la Scala din Milano sau la Covent Garden. Deocamdată am cântat la Palatul Naţional din Chişinău, dar e un lucru extraordinar şi ăsta (râde)!!!
22. Un proverb/motto/maximă care te călăuzeşte?
Cânt pentru că prin muzică trăiesc.
23. Care sunt "eroii" vieţii tale cărora le-ai spune un sincer "mulţumesc"?
Eroii vieţii mele sunt două nume care m-au adus pe scara muzicală la care mă aflu acum, şi anume: compozitorii George Grigoriu şi Petre Găluşanu. Toate realizările mele muzicale le datorez lor, fiindcă ei m-au lansat în muzică, ei mi-au dat lecţii de canto, ei m-au dus la radio pentru prima dată şi apoi la televiziune... Nici unul dintre ei nu mai este acum în viaţă. De aceea aş prefera să le zic ca Dumnezeu să îi odihnească în pace acolo unde sunt... Vă mulţumesc!
Cristina Moldovanu
All Moldova, 22 ianuarie 2009